Lidia Zadeh

RĂTĂCIREA și REVENIREA

Cum versul alb e doar o rătăcire
Admit cu greu că sufletul mă doare
Iar dacă scriu în rime cu iubire
E vina mea că sunt o visătoare

Am râs când nu mi-ați înțeles menirea
Și-am plâns când am fost luată-n serios
Ca un poet ce-și deapănă mâhnirea
Și-nvață cum să moară mai frumos

Când am simțit cuvântul ca pe-o lamă
Credeam că sângele va curge lin
Dar nu știam că versul nu-i doar dramă
Ci și trăire cu substrat divin

Mă potrivesc cu Platon și cu Blaga
Un pic cu Wilde, cel cu sarcasmul fin
Dar nu vreau să îmi sângereze plaga
Deci iau buline de nervocalmin

Am vrut odată să ,,albesc,, o strofă
Dar m-a sunat Baudelaire și m-a certat
„Ai reușit s-ajungi o catastrofă,,
Eu însă cred că a exagerat

Dar sunt oricum o pasăre hoinară
Ce zboară printre versuri și idei
Și dacă intru-n pană literară
Voi glăsui ca pupăza din tei

Apoi, dacă și zborul e-o problemă
Soluția e clar poetizată
Până și Dante-ar fi într-o dilemă
E în infern sau numai în erată?

Aș vrea să scriu ca alții, fără glumă
Cu versul liber, degrevat de rimă
Dar mestec când metafore, când gumă
Și nu aș fi decât o anonimă

Chiar și Arghezi se trezea devreme
Să ia un laxativ și îmi spunea
„Tu scrie poezie, nu te screme
Că viața e ușoară când nu-i grea,,

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu