UMBRE PRIN IARBĂ
Tatã, ce vremuri ciudate, ce noapte,
ori poate e frigul subţire
care desparte lumea de moarte,
tatã, în dreapta cresc pietre,
în stânga sunt urme de cruci,
în faţã frustrãri şi tristeţe,
în spatele casei ard umbre de nuci
Mamã,
ziua nu mai mãnânc, doar pasc întunerici,
pe umeri mi-au crescut nişte hamuri de cai
iar între zi şi noapte
nu mai e nici o diferenţã
cum nu e nici între moarte şi existenţã,
ori între draci şi sfinţii din rai,
Mamã, îmi cresc stele pe pernã,
îmi picurã cerul în suflet
iar între clopot şi toacã
e cale doar de un plânset,
Doamne,
îmi pare prea rece prispa
în noaptea asta înaltã,
pãrinţii îmi cautã fruntea
şi umbra pierdutã prin iarbã
ori poate trece prin mine
şi geme,
o pasãre din lumea cealaltă …
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 