Chemarea Sfinxului
– Mira Minu-
Mă-ntorc din nou la tine, mărite Înţelept,
Că doar de-nvăţ Lumina, înspre străbuni stau drept!
Ei au răzbit prin vremuri un munte de nevoi,
Și s-au clădit în lupte, născuţi sau nu… eroi.
Scruteză-adânca zare, să îi mai chemi și-acum,
Să-ndepărteze zgura și zidul gros de fum,
Să scoată din uitare colindul spre înalt,
În vremea cea din urmă, luăm Raiul cu-asalt!
Mulţi vin să te măsoare, dar numai din priviri,
Ce eşti, în astă lume, știu cei cu dumiriri…
De tine când m-apropii, din creştet răsar flori
Când sfat îți cer, cu suflet, în gându-mi cad ninsori.
Și când îți mângâi piatra, aud, de nestrunit,
Un glas curat, puternic, răspunsul e unit
Cu ordinea cea sfântă şi slova scrisă-n ler,
Pogoară har și vervă, de lucru bun îţi cer!
Acum, la ceas de taină, când timpul s-a gătit
De-a țării sărbătoare, din bob de infinit
Tu fă-ne mari deodată, s-o bucurăm din plin,
Să nu mai cânte-n lacrimi din frunză de pelin!
Puterea să ne-o strângem, să fim de necuprins,
Destin mareţ ne poartă, făclii s-avem de-aprins!
Să facem Zi din noapte şi aripi mari din gând,
Din fapte, leac la patimi şi inimi noi…curând!
O, Slavă Ţie, Sfinte, Preabun și Înțelept,
Auzi-ne o Rugă, nu-i frântă, arde-n piept!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 