DOAMNE, DACĂ N-AI VREO TREABĂ
Doamne, dacă n-ai vreo treabă, printre păcătoși și sfinți
Caută în Iad și-n Rai curcubeul cu părinți
Lasă-n palma Ta să cadă rugi de orb nevindecat
Să-mi mai văd odat-părinții-n timpul Tău nemăsurat
Duhul lor să se-ntrupeze, cu pământ să fie uns
Chiar de-ar fi să se coboare de pe crucea lui Iisus
Doamne, i-am păstrat în suflet ca niște icoane sfinte
Am îmbrățișat pământul, sărutând două morminte
Muntele singurătății-n braț de stâncă m-a cuprins
Și, în cumpăna durerii, cu lumina lui m-a stins
Mi-a luat aripa plecării, fără zbor lăsându-mi soarta…
Doamne, dacă n-ai vreo treabă, dă-mi pe mama, dă-mi pe tata
Și păzește Tu izvorul roșu pe obraji de sânge
Unde lacrima aleargă, la părinții mei n-ajunge
Cerul vieții Mi-l măsoară, Doamne, dacă n-ai vreo treabă
Dă-mi pe mama,dă-mi pe tata, să-i îmbrățișez degrabă!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 