Suflet cusut cu vise
Adeseori tăcerile spun tot ceea ce simți,
În nopțile când spaime în lacrimi le cuprinzi.
Se-înfig în tine gânduri ce nu pot să dispară
Și lupte vechi pe care le faci să nu te doară.
Căci adevărul este că toți purtăm în piept
Povești ce ne-au făcut să pierdem drumul drept
Și totuși mergem încă, mai respirăm puțin,
Când inima găsește acel strop de senin.
În noi mai sunt scântei, ce ne tot străduim
Să le păstrăm aprinse, să nu le nimicim;
Să nu lăsăm tăcerea să ne omoare glasul,
Ci spre ceva frumos noi să întindem pasul.
Ca-n gândul nostru iarăși să fie bucurie,
Seninul să învingă și liniște să fie,
Iar norii de se-arată, să ne gândim la viață,
La porumbeii veseli, ce-i întâlnim prin piață.
Și-atunci, de porți tăceri pe care nu le vrei,
Și cazi din nou în ceață, tu viața-n piept s-o iei,
Pentru că ești lumină, pentru că ești din soare,
Pentru că dai deoparte orice gând care doare.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 