VIN ZĂPEZI
Vin zăpezi de sus,din lună, albe, line, coborând,
Parcă-s îngerii furtunii cu aripile curgând;
Peste codri stinși de vreme lasă vălul lor ușor,
Și-n tăcerea fără nume se aude-un vechi fior.
Tremură pământul rece sub a iernii blândă vrere,
Ca un dor ce se petrece în adâncuri și nu piere,
Iar pe cer, în nopți de gheață, stele cad în necuprins,
Parcă-s lacrimi ce în viață le-a vărsat un suflet stins.
Vântu-adie peste lume ca un glas rătăcitor,
Și-n a nopții grea minune parcă simți al iernii dor;
Totul doarme, totul tace, iară norii argintii
Curg ușor, în pace, pace… Vin zăpezi din veșnicii.
Iar sub mantia lor clară, tu, iubito, plângi ușor,
Căci în iarnă se strecoară amintiri ce dor de dor;
Dar din visul tău se naște primăvara ce-o să vină,
Și din iarnă, ca din lacrimi, răsări-va iar lumină.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 