Silvana Toma

Duioasele romanțe

Să fiu din nou copil aș vrea,
să mă adoarmă mama-n brațe,
șoptind duioasele-i romanțe…
Avea o voce mama mea,
nimeni nu mai cânta ca ea,
despre o mică păsărea,
ce cuibul nu și-l mai muta,
și-un râu de lacrimi ce curgea
pe sub ferestre, pe-undeva,
de-o iederă ce te-ntreba
de ce nu ești verde ca ea,
de-un dor ce nu se mai sfârșea,
și-o inima care iubea,
să-mbătrânească nu putea,
nici să renunțe la speranțe!

O, Doamne, cât de mult aș vrea,
când va apune steaua mea,
cântând duioasele romanțe,
așa cum numai ea știa,
să mă adoarmă mama-n brațe!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu