Stela Cheregi

Analiză

Prin gând îmi mișună numai regrete
Cu țipătul căzut prin frunze moarte
Lăsând în urmă nostalgii discrete
Cocori cu aripi frânte să le poarte.

Melancolii acute mă trădează
Și scriu umilă într-un colț poeme
Pe frunze ce din toamne evadează
Scindând singurătăți duse-n extreme.

Am reciclat povești obișnuite
Denaturând complet o amintire
Împleticind cuvinte prăfuite
Cu răgușeala-n glas le-am dat citire.

Cu aroganță zac printre poeme
Și mai visez în toamne ofilite
Cuvinte care ți-au impus și teme
Și ți-au răstignit visele falite.

Acest concept numit singurătate
E doar cădere într-un abis confuz
Consem într-un poem scris pe jumate
Pe care îl percep ca pe un abuz.

Cu toate rimele îmbrățișate
Ades ți-ai metamorfozat iubirea
Sentință ce pierdea intensitate
Complot ce îți sfidează nemurirea.

Printre poeme se înalță ziduri
Și libertățile par indecente
Iar muzele dezvoltă pe chip riduri
Diversiune complexând procente.

Și dacă vrei să îmi asculți tăcerea
Ea doar vuiește căzând în infinit
Lumină care îți umple vederea
Și toată graba care te-a definit.

Poemul meu privit pe dinafară
Pare încremenit pe foi virgine
În lista cu erate ce separă
Doar un exces de muze și regine.

Nimicul e un rest ce descompune
Cifra octanică ascunsă-n sânge
Fluid care în limfă se opune
Eternități ce-n versuri le constrânge.

Replicând confuzii am să mă dezic
Cu nepăsare-n analiza de substrat
Indiferența dintr-un vis amnezic
E restul unui decor ipotecat.

Reversul unui sentiment ambiguu
Rămas restanțier într-un contract
Caligrafii dintr-un consemn
Sperând păstrarea cuvântului intact.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu