Se-ntorc şi caii…
Se-ntorc şi caii, din colind prin veşnicie
Visând şi treji, la goana în galop
Acum la trap, trecând spre pas, melancolie
Asudă, spre odihnă, strop cu strop.
Chemări cu câmpuri, soare şi cu verde iarbă,
Le iau la rând, adulmecând, şi mânz
Iar şi-ar dori, o vară cu miresme-n barbă
Şi ochi miraţi, pe la un fir de spânz.
Cu fiecare zi de toamnă, tot mai grele
Potcoavele le simt, şi-ar adăsta,
Din părul aspru de pe frunte, spre caiele,
Ochii albiţi, privesc spre colb de stea..
Dar sigur că la conovăţ, în iarna asta
Va reveni, din basme, Făt Frumos.
Cu şaua şi cu frâul, lovind ţeasta,
Din gloaba-mbătrânită prin vreun dos
Va face iar lumini să curgă-n trupul verde,
Amurgul vieţii, zori va fi, curând,
Şi cal cu călăreţ, în zare se vor pierde,
În zgomotul galopului, cântând!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 