Constantin Mosor

TARE SE-MPUȚINEAZĂ LUMEA BUNĂ

Când Dreapta se găsea pentru-nchinare,
Lumea era mai lume ca acuma,
Nu alerga cu multul în spinare
Și nu-L ștergea pe Dumnezeu cu guma!

Când Dreapta nu trăgea spre partea stângă,
Adeseori, bolnavă de-ntuneric,
Ispita, cea cu inima nătângă,
Nu ne-mbăta cu râsul ei isteric!

Când Dreapta se-nchina nu pentru fală,
Ci pentru a primi iluminare
Prin care strâmbătățile se spală,
Puțini se-drăgosteau de buzunare!

În așa zisa epocă modernă,
Tare se-mpuținează „lumea bună”!
Suntem firavi ca firul de lucernă,
Neînvățat cu fuga de furtună!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu