Dumitru Vasile

Colind

Când e mohorât și ger
Se aprinde-o stea pe cer,
Stea cu raze luminoase
Ce coboară peste case.

În alaiul ei, păstori,
Magi și îngeri păzitori
Se adună-ntr-un sălaș,
La margine de oraș,

Unde Pruncul s-a născut –
Prorocire de demult –
Prunc de duh și prunc de mumă,
Fiu din Cer și fiu din humă.

Peste gerul pământesc
Se-aude colind ceresc,
Glas de om și glas de stea,
După mare mila Sa.

Vremea e să se-mplinească
Profeția-mpărătească,
Să se-audă pân’ la cer
Cum se cântă Lerui-ler!

Doamne, ca s-ajung la Tine,
Adă-n mine limpezime,
Pune peste huma mea
Jar aprins din steaua Ta!

Eu colindul mi-am cântat,
Tu rămâi îmbucurat,
Cu privirea către Cer
Și-n suflet cu Lerui-ler!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu