O AIUREALĂ
A nins azi-noapte, când dormea fără de griji orașul.
S-a așternut destulă nea și, Mimi, nepoțica,
și-a pus mănuși, fular, bocanci și a luat fărașul,
să facă omul mult dorit, cu mama și bunica.
L-au construit cum știm și noi, drept nas i-au pus un morcov,
niște crenguțe-n loc de mâini, cu ochii de cărbuni,
mulți năsturei, pentru veșmânt, din boabe mici de roșcov,
în chip de fes, o crăticioară veche, din străbuni.
Dar omulețul era trist, privirea-i era stinsă…
Trei generații așteptau să fie mulțumit
că i-au dat viață-așa, deodat’, din neaua proaspăt ninsă.
Și el?!… Stătea înțepenit, și rece, și uimit!…
Își spune-n gând:„Ce vremi aiurea, nimic nu-i ca-n alți ani!
Totul e-ntors cu fundu-n sus, mă doare viața asta!
O lume-ntreagă nu visează decât să facă bani!
Așa-și va pierde sufletul și-și va găsi năpasta!”
Doar Mimi gându-i auzea și-i venea o idee:
„Dacă îl pun cu capu-n jos, ne-o vedea cum ar vrea!”
Și îl întoarse imediat și-l puse pe alee…
Iar omulețul zâmbi brusc: „Daaaa… asta-i lumea mea!”.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 