Ionuț Pande

Recompuneri

O aripă e ca un zâmbet pe fața stinsă a regretului.
Din fâlfâitul orizontului se nasc zboruri în degradeuri.
Câte nuanțe are mărul discordiei!

Se aprind focuri seismice în conclavul timpului.
Secundele sunt zvâcniri ale timpanului în egreta silențioasă,
o punte albă între nimic și absolut.

Feriți-vă de constelații! Se vând pe lumini intermitente.

În pântecul voluptos al Căii Lactee,
am conceput prima mântuire serafică.
Din înger am stors tot icnetul păcatului.
A rămas eternitatea viageră.

Încă zâmbesc pe buza regretului.
Dumnezeu este o imagine distorsionată,
în care se amestecă vulgar
stele, antimaterii, luciferi, ape carbogazoase și intimități mistice.

Dar mai opriți odată reflecția antiluminii gnostice!

M-am apropiat tiptil de caruselul unei supernove
și… și… am redevenit copil.
Sunt al tuturor patimilor lumești, până la neființa clasică.

E azi, la început de frondă.
Ochii și-au ales o poziție strategică.
Urmăresc pe sub pleoape tăceri misterioase.
În sfârșit, se odihnesc petunii!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu