darul de la capătul lumii (1)
sub brad era și cadoul meu,
l-am desfăcut cu grijă…
am găsit o simfonie necântată,
o poezie ritmată aiurea,
o strună în dezacord cu solfegiul,
o replică pentru cortina căzută
și un vers alb-negru de colorat.
creioanele erau ascuțite la ambele capete,
o radieră își ștergea transpirația,
echerul zâmbea pătratelor,
compasul citea din geografie,
iar tabla înmulțirii se învăța singură.
într-un alt colț aveam ziua de apoi,
borcane cu nemurire pusă pe iarnă,
un Crăciun, o Bobotează și de restul mucenici,
o vară fără aer condiționat
și anii de eternitate bine numărați.
am dat și peste viețile noastre,
plângeam în colțuri diferite…
găsindu-ne,
te făceai și mai frumoasă,
eu mă îndrăgosteam și mai mult,
iar din fericire se nășteau colinde.
în timp ce se scutura cămașa pe mine,
mi-am fâcut o cană cu ceai din „te iubesc” de la îngeri,
am uns dorințe pe fiecare parte a viselor,
apoi mi-am pus sărutul tău de merinde
până la capătul lumii.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 