Nimic pierdut
Neamu-acesta, are-n el o oglindire
A celor ce prin scris, condeie-au aurit
Și timpul, prin înalta lor menire
Un strop de nemurire,
În tuș le-a hărăzit.
Nimic pierdut cât mai miroase a cerneală,
Cât timp se cern talentele cu sita,
Cât timp există-n gânduri o lume ideală
Cu Eminescu-n ea și cu Nichita.
Cât timp nu aruncați cu piatra vorbei
În cei ce scriu, cinstind predecesorii,
Cumpărându-le o carte ce-au trudit-o
Ca pe-un tablou, ce viață dă culorii.
Nu-i pierdut nimic cât timp poeții
Și scriitorii, duc slova mai departe
Mărunți sau mari, ei dau culoare vieții
Pe banii lor scot azi câte o carte.
Lumea-i plină de nimicuri și de goluri
Cin’ să mai citeasc -o poezie?
Viața vă dă măști și vă alegeți roluri
Dar cei mai mulți preferă comedie.
De ce să-i ajutați să mai existe
Că nu-s martiri ai țării, nici eroi ?!
Prin ignoranță-i condamnați doar la tăcere
Îi aruncați ca pe reziduuri, la gunoi.
Dar nu va exista prea mult minune,
Veți privi cum cărțile dispar.
Copiii voștri însă, ce vor spune
Când se va pune praful pe tipar?
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 