Ovidiu Oana-pârâul

Menire

Ningea de parcă, lumea, niciodată
Nu mai văzuse pătura de nori
Zburătăcind un miliard de flori,
Strai nupțial pe glia pomădată.

În fulgul dus un suflet vrea să vadă
Topiri și reîntoarceri succesive,
Sau nimănui ori înspre el misive
Și ostenit se-așează în pocladă.

Țesut într-un covor de puritate,
Înobilează scurta-i viețuire,
Sfânt rostuit în noua primenire
O za din infinita legitate.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu