Furtună
Degeaba ai pornit din nori furtuna
și-mi bați cuvântu-n cuie sus pe cruci,
când eu de grija ta plângeam întruna
Tu cumpăneai, să pleci…sau să te duci
*
În piept îmi lași o nouă frunză moartă
un drum ce nu mai duce nicăieri,
nici umbra ta, nici noaptea ce așteaptă
nu sunt ai fericirii gondolieri
*
În ochii mei închiși se lasă ceața,
un abur greu, suspin fără cuvânt,
dar tu în dorul meu ți-ai spălat fața,
cum ai putut să crezi că sunt înfrânt
*
Când parcă tot pământul stă să cadă,
în ceruri bate clopot înnorat
mă vrei sacrificat, mă crezi o pradă
și mă vânezi cu ochi înlăcrimat
*
În pașii tăi aud cum se desparte
un drum de mine, altul de trecut,
iar tu esti impietrită și departe
și cauți taina unui început.
*
Iar dacă mâine-ai să te pierzi în lume,
pe mine glezna ta mă va purta,
doar tu ai ști că am același nume
și că oricât voi fi te-aș aștepta.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 