Tablou de iarnă
E iarnă cruntă-n margine de sat!
Zăpada a cuprins în pumnii moi
O liniște scăldată în nevoi…
Doar gerul mai tușește apăsat.
Și plopii par fantome înghețate,
Se mișcă mugurii pe ram lucios,
Căci le pătrunde frigul pân’ la os…
Printre copaci o rază mai străbate.
Pe drumul care duce spre-o căsuță
Se vede o bătrână-ncet mergând.
E-atâta-nverșunare-n al ei gând,
Că n-a ajuns-o-n drum nicio căruță.
A fost să se închine la icoane,
Să-i spună Domnului că anii-s grei,
Că oamenii din jur sunt tot mai răi
Și bat credinței tot mai des piroane.
S-a-ntors acum la marginea pădurii:
Odaia o primește-n cuibul ei.
A mers pe jos și-i înghețată stei,
Dar pune-o stavilă în calea urii.
E-atâta pace-n iarna ei săracă!
Doar lemnele mai scot scântei acum
Și scârțâie zăpada de pe drum,
Când umbra serii haina și-o dezbracă.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 