Beatrice Alfred

Amintiri din sintaxa zăpezilor

mai aproape de duplicitatea nimicului
de extazul dintr-un pătrat bifat
pentru anotimpul apologeților reciclați
mai altfel sau doar indecisă
întâmplarea care te scrie printre așchii de cer
când gestul desparte în silabe surâsul
pe care l-ai uitat pe umărul meu
ascult visele pragului
care alunecă tandru pe rana albastră
timpul retează din doi în doi argumentul suprem
orice răspuns e un labirint împodobit strâmb
de emoticoanele unui minotaur de tinichea
mai crispat sau doar inert
acest gol din vitrina lumii
care aplaudă amnezia manechinelor
presupuneri orfane sub pleoape de melc
ridul extatic din mantra oglinzii
iertarea și plânsul tăcerilor de fum
suntem aripi smulse dintr-un mit fără titlu
cineva inventează o zodie inavuabilă
pentru busola închisă-n mărul cu litere
trec păsări de nea pe celălalt ecran
sau decorul e-o pată cartografiată
de algoritmul improvizațiilor cu manșete și joben
mai cum sau mai oval
frigul fără nume sau ecuson
mai încolo
îngerii somnului nebifat

dă-mi un poem să trec dincolo
de lumea care și-a uitat alfabetul

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu