
Prietenia
Un fir de iarbă e prietenia.
Răsare-oriunde ‘s suflete deschise
Și crește după niște legi nescrise,
Putând învinge chiar vremelnicia.
Are nevoie de lumină și căldură,
De lacrima ce curge, ne-ntinată,
Dându-i din seva ei, sfântă, bogată,
Astfel încât să crească cât mai pură.
Odată ce-a primit ce-are nevoie,
Se mlădie în vânt ca o fecioară,
E ca arcușul pentru o vioară
Și mir, ce-i consimțit de bunăvoie.
O lacrimă, durerea, nostalgia,
Când le împărtășești devin ușoare,
Iar greul ce te-apasă nu mai doare.
Așa se simte, cred, prietenia.
Poezia este un liant al prieteniei
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț


Nu știu cum să las mesaj. Mulțumesc!
ApreciazăApreciază