Simbioză
Tăcerea a-nflorit, în mine, cu ramuri albe, de cireș…
Un simplu trecător nu știe de sunt zăpezi sau primăveri,
Doar zborul meu, flămând de-albastru, ce niciodată nu dă greș,
Îmi știe fiecare clipă, apusul dintre azi și ieri.
Nu caut gânduri furibunde, nici în cenușă vagi scântei…
Atâția maci și-au pus zăvorul și-și tremură altița-n vânt,
Un simplu trecător nu știe ce mări se-ascund în ochii mei,
Când vântul cârmuiește zarea, doinind în lacrimă și cânt.
Ai fost doar un ecou sihastru, prăpastiei, răspuns umil,
N-a existat cuvânt, nici strigăt,doar stânci păgâne, făr’ de cer,
Un simplu trecător nu știe că sufletul e un copil,
Ce-și caută fluturi albaștri în pumnul unui temnicer…
E punte între alb și negru, de sub căpăstru, caii fug,
Iar în zăpezi se stinge-apusul, e-atâta iarnă în tăceri…
Din strigătul tăcerii tale am înălțat, de ieri, un rug,
Am făurit un zid din ghețuri și-am pus cocorii grăniceri.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 