Nebunie
Schizofrenice rânduri se-ntind fără sens
Pe umbra cea albă a colii din carte
Și bat ca un clopot în ritmul intens
Vibrații de taine, un tâlc mai aparte.
Nebun e poetul, prea orb de-omenire,
În el zac doar gânduri uscate de timp,
Nebun i-este cântul, dar, vai, ce uimire,
Când joacă pe ritmu-i o floare de câmp.
Nebun este geniul, nebun e creștinul,
Nebun este totul ce nu s-a-nțeles;
Nebună-i iubirea, nebun e suspinul,
Nebun e puținul și tot ce-i exces.
Nebuni suntem toții ce-avem diferit
Puținul în lume dar multul în suflet,
Argintul pe palme, lumina-n privit,
O frunte aparte, un cuget complet.
E grea dumirirea prin taine pătrunse,
Prostia n-o poate nicicând suporta;
O doare… o mâncă orgolii neunse,
Nebună-i prostia, mândria din ea.
Delirul din rânduri ce scriu schizofrenic
Cuvinte puține prin sensul lor greu,
Lovește-n prostie si-apoi, ecumenic,
Așteaptă vecia cu-al ei empireu.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 