Ioan Avram

Iubirea

Mulți declamă vorbe goale, spun prea lesne “te iubesc !”,
Fără să-nțeleagă o iotă din adâncul lor firesc,
Doar scântei încremenite într-un snop de frunze moarte,
Pentru-o clipă de tandrețe și o dragoste de-o noapte.

Când iubirea-i doar cuvinte măsluite cu parfum,
Parcă e un foc de paie și are miros postum,
Fără rădăcini în trupuri și în inima ce bate,
Fără vise și trăiri ce furtuna nu le-abate.

Iubirea e ca o floare ce crește pe-un colț de stâncă,
Nu o stinge-un strop de ploaie, are firea mai adâncă,
Și se ține în picioare chiar de uneori e nor,
Se îmbracă-n multe vise și-i ades un câmp de dor.

Nu-i o cupă de cuvinte ce ți se-ntinde s-o bei,
Nu-i în vraja poleită a unor brațe de zmei,
E bulgăre de lumină care crește neîncetat,
Face viața mai senină, e regină și-împărat.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu