Ioan Pop

….rochia cu frunze moarte…

Când n-or mai purcede sturzii paradisului și magii la serbările celeste, nici că se vor mai întoarce sentimentele în spectrul luminos al inocenței… nimeni nu-și mai crede-n pripă ochilor și nici nu-i este juruinței de spovadă, dacă cei căzuți pe capul spezelor cu zeciuiala, nici nu mai fumează pipă… toți poftesc cu alte ierburi arătările să vadă de păcatele virtuții… altfel, nici agoniseala nu-i statornică, nici vremea, nici intrările sfârșelii în sevraj, nici amețeala… doar prin spatele intrării mai găsești câte-o ieșire enigmatică din spectrul stărilor alienate de extaz… spre ce dar se-ndeamnă sturzii prin furtunile de plasmă și ce vești întunecate au pus orele pe fugă și ne-ajung, ca prin miracol, săptămânile din urmă, pe catâri… nu mai e nici viitorul ce a fost și, de departe, în virtuți, ne depășește și micimea sufletească… rugă-n fugă și pe-alături de ce cred eu că-i mai bine, rochia cu frunze moarte nu și-a dezvelit genunchii și-a căzut în profunzimea mistică a nostalgiei, sfâșiată de regrete… nici nu știu cine o poartă, dar îi vine ca turnată, mai cu seamă în lumina lămpilor crepusculare, când ar fi poate mai bine să nu spun ce mă frământă… mă supun, iată, sfârșelii și cu ultima suflare, îi aprind tristeții focul și visez tot universul… las aici o ilustrată cu perdelele lăsate peste marile migrații, orele puse pe fugă, un palton, un ceas, o carte, iar pe umerii acelei amintiri îndepărtate, rochia cu frunze moarte…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț