Mucenicul
Se lasă seara,într-un colț
Aprins sub o icoană
Cu mucul roșu,un opaiț
Aruncă umbre-n strană
Un mucenic adânc se roagă
Dând glas singurătății
Sperând în mila cea divină
În ziua judecății
Din puțul inimii pustii
Se-ndreaptă spre lumină
Pe-obrajii palizi limpezi lacrimi
Ce sufletu-i alină
Înclină capul și în piept
Se zbate vina toată
Afar-amurgul umple cerul
Și-i noapte-ntunecată
Ce sunt,o Doamne,dă-mi un semn
Căci m-am pierdut în lume
Și-am cautat dar n-am găsit
Pe nimeni să mă-ndrume
S-un muritor,dar am dorințe
Arzând mistuitoare
Iar viața toată ce-am trăit
Deșertăciune-mi pare
Pân’ la pământ mă plec umil
Mă-naltă pân’ la cer
Nu mă lăsa-n furtună singur
Pierdut corăbier
Călătorind spre alte stele
Ține-mă strâns de mână
Mă-ntoarce în gradina ta
M-așează în lumină
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 