Zbateri de aripi
Uneori simt că mă prefac în păsări mute
Ce ciugulesc semințe de tăceri,
De tăceri din suflete venite
Și adapate la izvoare de păreri,
Sunt păsări migratoare
Ce vin și pleacă întruna
De-aici spre nicăieri,
Ducând cu ele lacrimi,
Lacrimi și primăveri.
Uneori simt că păsări colorate mă compun,
Mă ciugulesc de vie dar, uite, că renasc și plâng
Ca un Phoenix fără poveste,
Ca un cuc mai natâng
Ce n-are cui cânta și stă fără stăpân,
Cu penele căzute
Căzute aici, în drum.
Uneori simt că mă pot integra
In povestiri mai scurte, scrise pe șervețele
Cu și despre viața mea,
Cu toate cuvintele și fricile mele
Și necitite niciodată prin cafenele
Dar avizate simplu de păsări și de stele.
Uneori mă dor zborurile fără aripi
Zborurile spre pământ, spre mare,
Și cele fără de chemare
Dar atât de folositoare,
Atât de înalte și line
De nu mai știi de tine,
Zboruri fără întoarceri către mâine.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 