Străină-n noapte
Nu mă privi atât de tristă!
Nu s-a sfârșit nici Cerul nici Pământul
chiar dac’-afară bate vântul
și norii- și fac de lucru pe-nserat.
Cât o fi ceasul când suspinul ți se-nnoadă
în părul arămiu,puțin brumat?
Și câte lacrimi își fac veacul
în ochii tăi de Cer curat?
Câte poteci se-ndepărtează de la cuib
și câte păsări sunt orfane de cântări
când ploi amare vin din cele patru zări
și-n vadul sorții ape întunecate curg?
Câți trandafiri ți-au ofilit în ger
când rugăciunea- ți era șoaptă mută
și în paharul de cleștar în loc de vin era cucută
iar Dumnezeu părea să fi fugit din Cer?
Știu, Soarele coboară spre apus
și către iarnă drumu’-i numai dus
dar vezi tu, câteodată albele ninsori
îți pun pe la ferestre gingășie-n flori.
Așa i-am spus femeii din oglindă…
Ea mi-a zâmbit dintr-o Lumină blândă,
o lacrimă îi licărea între ploape
apoi s-a-ntors și a plecat străină-n noapte.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 