Mirela Butacu

FLOAREA TA DE FĂURAR

Ramuri albe, glazurate, cu sclipiri de perlă rară
Mi-ating azi încet fereastra cu lungi brațe de cleștar
Iară vântul, în surdină, cu o șoaptă dulce-amară,
Vrea să-ngroape sub zapadă al iubirii felinar.

Tu arunci un lemn în sobă și ce lupte-s printre umbre,
Când lumina le despică și le frânge tremurat!
Și ce luptă-i în privirea-ți care țurțuri reci ascunde
Și ce luptă e-n tăcerea-ți care ne-a înstrăinat!

Din priviri mă pui în lanțuri și-apoi mă dezlegi în grabă,
Din priviri mă dai Golgotei și-apoi mă răscumperi iar,
Din priviri citești sentințe fară măcar o silabă,
Din priviri mă faci în iarnă, floarea ta de făurar.

Te-aș iubi de-ai fi și viscol într-o eră glaciară,
Te-aș iubi chiar de-n fereastră, sub flori de ger tu m-ai zidi,
Dacă, într- un colț de suflet, ai vrea să-ți fiu eu primavară
Și-nghețat în a mea palmă, doar cu un zâmbet te-aș topi!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu