Noapte de iarnă
Liniștitoare triluri șoptesc o slujbă Sfântă,
În câmp deschis mă ning cu lauri peste frunte,
Sunt gol și obosit, cu rana neștiută,
Când albul iernii aspre se-ntinde ca o punte.
Singurătăți sunt multe, de nimeni nu-s știute,
Și-atâtea osteneli care suspină-n taină,
Paharul milei tale îl umplu cu virtute,
Ce-o port în zi și-n noapte, ca pe o Sfântă haină,
Un plumburiu e văzul pierdut în depărtare,
Când seara se astrucă la poalele pădurii,
O-mbrățișez cu duhul, visând la preschimbare,
Când aura de gheață atinge colțul gurii…
Și fulgii nesătui se războiesc pe cale,
Să cadă cât mai iute pe creștet să m-atingă,
Primiți sunt ca o jertfă, căzută la picioare,
Steluțe cristaline prin ochii goi se plimbă,
E noapte grea de iarnă și ceru-i încă treaz,
Văzduhul îl străbat cu gând pierdut prin vremi,
Când stelele căzânde m-apasă pe obraz,
În foșnet de aripă, aștept să mă mai chemi.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 