Rugă pentru omenire
Omenirea-i în derivă și lipsită de repere,
Zilnic n-auzim decât de războaie și de rele.
Nu știu ce s-a întâmplat, dintr-odată lumea toată,
Ca la un semnal sinistru, hidoșenia și-arată.
Foametea și bolile peste noi s-au prăvălit,
Răul e atât de mare, încât nu e de oprit.
Ce am mai putea să facem să salvăm ce-i de salvat,
Când văd cum, încet, încet, oamenii s-au resemnat?
Chiar nu mai avem puterea să ne ridicăm din zloată?
Lumea toată-n datorii și în sărăcie-înoată.
De ce, Doamne, nu mai vezi ce se-ntâmplă pe Pământ?
Nu vezi cum este distrus tot ce mai credeam că-i sfânt?
Nu vezi cum, puternic este dintr-odată necuratul,
Cuprinzând tot ce se poate, dreptul fiind acuzatul?
Cum bogatu-i mai bogat și săracu-i mai sărac,
Ajungând, cu lacrimi grele, să n-aibă nici fund de sac…
Unde s-a produs greșeala? Unde s-a produs ruptura,
De ne-am pomenit de-odată cum ne înconjoară ura?
Cum să mai ridicăm capul când atâtea ne apasă,
Când ni-e sabia deasupra că rămânem fără casă?
Doamne, vin în fața Ta, Te rog cu fruntea plecată,
Să privești puțin spre noi și să ne mai ierți o dată.
Să ne dai măcar tăria să prindem
puțin curaj
Și să scoatem omenirea din sinistrul derapaj…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 