Emoții
Te simt în mine ca o șoaptă,
un murmur blând
ce mă alină,
chiar dacă afara-i noapte,
în suflet văd lumină,
îți simt parfumul și mă înfior,
de iarnă adâncă și de dor,
de florile de argint ce înfloreau pe la ferești
de anii ce sau scurs,
dar tu nu ești…
te văd, te simt, cu ochii închiși,
cum te strecori
la mine în gând
copil timid, sfios și blând,
cu chip frumos și trup plăpând
te văd, te simt și te aud…
surâsu-ți firav de copil
prin iernile ce viscoleau înaltul
și când zăpezile erau cât gardul
ca niște munți cu creste ascuțite,
noi îi escaladăm viteji și fără frică…
te văd, te simt cu mâinile înghețate
când seara ne adunam cu toți în casă,
pe lângă soba caldă, lampa-n cui,
dar azi poveștile cu noi, cui să-i mai spui …
de patul nostru mic de după sobă
și de dușăg, de frați ce stau de vorbă,
dormeam cu toții la un loc
să încăpem ne mai dădeam câte un ghiont
și glasul mamei cald și blând îl mai aud ….
da, să vă potoliți, n-aveți de gând ?
ce hincuială, șușoteală și râs pe înfundate,
și lacrimi mari de supărare, așa erau frații odată…
dar toate-s duse, se trecură,
azi nimeni nu-i prin bătătură
doar iarna urlă dezbrăcată
prin casă, prin odăi cu ușa descuiată,
nici foc în sobă astăzi nu-i,
doar lampa fără gaz rămasă e în cui…
și pe un perete-n colț, icoana, busuiocul și ștergarul…
rămase sunt să îndulcească golul și amarul…
și sufletul bogat în amintiri,
te văd , te aud… dulci amăgiri,
și simt parfumul tău de liliac și trandafiri…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 