Iubirea care vindecă
Când sufletul ți-e frânt de dor
Și inima părăsită plânge,
Apare-n taină, vindecător,
Un strop de iubire și totul schimbă.
Nu strigă tare, nu cere nimic,
Doar stă alături cald și cuminte,
Și-n liniștea unui gest cât de mic,
Pune lumină pe suflete stinse.
E mâna care nu judecă
Privirea ce știe să ierte,
E rana ce-n timp se vindecă,
Când iubirea alege s-aștepte.
Ea leagă cioburi de vis spulberat,
Dă sens durerii din inimi plăpânde
Și face din „n-am mai sperat”,
Un „pot din nou” iubirii arzânde.
Iubirea care vindecă, nu pleacă,
Nu fuge când greul este de dus,
Ea mângàie duios, nu abdică
Și face din om un suflet frumos,
Când sufletul mi-a fost plin de dor
Și inima-mi plângea sfâșietor,
Mi-a apărut iubirea, sol vindecător
Și mi-a adus în suflet cald fior.
Mi-a aprins în cămăruțe salbe de lumină,
De-atunci, râde inima, nu mai suspină.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 