Mai naște-mă măicuță!
Mai naște-mă măicuță, mai naște-mă o dată,
Te rog acum frumos cu sufletul plângând,
Dar să o faci cumva, în lumea de-altădată
De care, tot ce mișcă, îmi pare, e flămând!
O lume-n care zorii vestirii unei nașteri
Era minune mare, o binecuvântare,
Iar responsabilitatea, dorința unei creșteri
Părea un foc domol de sfântă lumânare.
Ce-ardea la veghea blândă a-ntregii încăperi
Și toți ai casei sale o tot purtau în rugă,
Văzându-i despletirea azi, față de un ieri
Făr-a simți-n aceasta nici jertfă și nici trudă.
În care orice pas mărunt de prichindel,
Smulgea sinceritate culeasă într-un zâmbet,
Și n-avea importanță, fetiță, băiețel
Ecou era în neam, ca-n biblie-un verset.
Creștea armonios sub umbra unor ramuri,
De brațe strâns legate, ce nu știau de vrajbă,
De-ai săi părinți, bunici și chiar și alte neamuri
Ce toți, una erau la masă, trudă, slujbă.
În care se ploua cu zâmbete-n duminici
Si-n care, ce-avea unul, cu toții parc-aveau
Și când simțeai că-n viață, tu de necaz te-mpiedici
Fără prejudecăți cu toții sprijineau.
Și de era vreo nuntă, botez sau ‘mormântare
Din colțuri de departe veneau cum se putea,
Ca ploaia revărsată, de la mărunt, la mare
Strângându-se în horă, ursit sau de-a veghea.
Mai naște-mă măicuță, mai naște-mă o dată,
Te rog acum tăcută cu sufletul tânjind,
Dar sa o faci cumva, în lumea de-altădată,
În care mai trăiai prin ceilalți, chiar murind!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 