La masa tăcerii
Se despletesc tăcerile la masa timpului
Și-n lovituri de piatră cântă vesel dalta.
Se-nalță în văzduhuri aripa vântului,
Căci nu e masa strămoșească, este alta!
Dacă-ți așezi urechea pe rotunjimea ei,
Auzi încet cum sâmburele viu s-alintă.
Ciocanul tot mai ritmic bate durul stei,
O mână prinsă-n lutul cald vremea frământă.
În jurul ei, prinse de mână, scăunele,
Pe care-au stat, cândva, pruncii frumoși, cuminți.
Ce-au fost în leagănul cu zâne mititele,
Purtau opincă, sau umblau mereu desculți.
În depărtare-albastră suie o coloană,
Ce mâinile-și ridică, drepte, spre zenit.
Cocoșul prins în marmură ziua răstoarnă,
Căci geniul românesc tinde spre infinit.
În colțul cu icoane vechi din multe case
Stau mamele smerite-n albă rugăciune.
Tăcerea despletit-a mesei ora coase:
În fața lui Brâncuși noi facem plecăciune!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 