Daniela Konovală

Din lumi de galben

Știu, te-am iubit dar astazi sunt alt om
Nu-mi mai ajunge-o clipă de înalt,
Nu-mi mai încape visul într-un cerc
Ce raza și-o comprimă-ntr-un oftat,

Nu pot să merg voios pe-un drum închis,
Nu-i aer pentru mine într-un glob,
Aripile-mi sălbatice nu pot
Să-ntind sub o cupolă de alcov.

Nu-i felul meu să merg pe lângă zid
Să mă strecor ca umbra în odai,
Să-mi țin iubirea sub obroc nu vreau,
Ferestre vreau să-mi fie ochii tăi!

Dar tu nu știi să mă iubești curat,
Ți-am fost mereu alături, tu nu-mi ești,
În gura lumii te-ai înveșmântat
Și râzi de tot ce-n taină prețuiești.

În lumi de galben tumbe faci mereu
Te ploconești, săruți câte-un bocanc,
Zâmbești când gustul clisei prins în dinți
Îți dă convulsii aprige-n stomac.

Eu te-am iubit, ascunsă-ntr-un ungher
Mai stă iubirea-mi tristă pâlpâind,
Mă doare să te văd îngenuncheat
Sub masa vânzătorilor de vin…

Mă doare să te văd cum zilnic mergi
Să-ți încasezi diurna-n aur calp,
Cum temenele faci pentr-un covrig
Și-ți vinzi la bâlci hlamida de-mpărat.

M-am resemnat, amnezic ai ajuns
Tu nu știi cine ești nici cine sunt,
Privești în gol prin tot ce ai creat
Și te-nsoțești cu umbre de pământ.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu