Amar
Deși țin ochii-n jos, văd totul roată,
Câmpia verde, fără de hotar,
Ogoarele – icoanostas agrar –
La care moșii se-nchinau, odată.
Pământul, moștenit din tată-n fiu,
Pe-o foaie de ceaslov era înscris,
Cu ciotul de creion scriind pieziș,
Udat, apoi, cu-o dușcă de rachiu.
Când plugul răsturna pământul greu,
În piept dospea aluat de bucurie,
Se închina, țăranul, în chindie,
Și glăsuia: Cu noi e Dumnezeu!
Ridic privirea, tac. Ce s-a schimbat?
Pe câmpuri zumzăie, robotizate,
Mașinării cu becuri colorate,
Iar cerul pare singur și-ntristat.
Nici chiote, nici zbor de ciocârlii…
Un gust de coji de nucă și cucută
Adie peste țarina tăcută,
Pulsând în tâmpla serilor târzii.
Icoanele-s întoarse. Îndreptar
Uitat în raft, trecutul. Ceasul bate,
Ecoul s-a oprit la jumătate.
Dulceața vieții are-un gust amar.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 