Gabriel Cristea

Adulmecând din cer tăcuții meteori

Stă noaptea cuibărită în vâscul adormit;
O leagănă plopișul nalt și o respiră;
Un aer dunărean, jilav, neprihănit
precum fântânile mă umple de tăcere.

Să deslușesc vreun murmur dinspre vânt nu pot;
E-atâta liniște pe ramuri și-n adâncuri
încât îmi simt aripile de nori pulsând
ca niște clopote-nlăuntrul unor  muguri;
Sub pașii mei poiana se răsfiră,
adulmecând din cer tăcuții meteori;
Și rădăcini se-aud cum umblă prin argilă…
 
O catedrală-i clipa poienilor și florii,
un leagăn de sfințenii-i firul crud;
Din depărtări, vulcanic se aud
topindu-se-n copita umbrei zorii…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu