Gândul ,,Irișilor” din ultimul bal
Îi apăruse nechemată lui „Pollux” ispita„ Hidra”
și, rezidindu-i o dragoste de cer,demiurgică,
îl cuprinse, Ea, cu multele lui neînţelesuri:
cum că în senectute irişii sidefii ai gândului
petrec în dorinţele astrelor cu lumina de neînceput…,
a-și regăsi prin Ea odihnă în cerul albastru…!
Ea îi pregătea, de sfârşit, cântecul ei nesfârșit:
tot răsfăţul faustian al nopţii valpurgice…!
Simţul i-l testa, tot Ea, dezvelindu-şi ușor,
câte una, formele impure și, în marş nupţial,
în oglinda cerului cristal, și le arăta Lui:
chipul angelic, buzele-i- raze în surâs ireal…!
El, magul, tot iubitor de neînceput, îi privea
Hidrei, vălu-i crisal- valul joc din ultimul bal…!
Apoi, tot Ea, cântând pentru El la pianul celest,
îi desprinse uşor de trup, sufletul- cuvânt
şi i-l plimba gând-deja vou, prin salonul oval-
al zării siderale, în simfoniile de Haydn..!.
În locul crucii, îi încrucișa cuvintele hierofanice
-fulgere chrisoberile, spre a I le însângera…!
Dar, se grăbea a-i culge de pe hăul galactic
anemone din Gemeni, toate astrele-i alb-roze,
chiar și pe El , cel ce mustea în selenicul clar
cu scânteieri ametiste…, în buchete de vise…!
Irișii aceluiași gând aveau acum, aceeași vrere,
ispitirea Hydrei constelare cu lumina lui( Pollux):
christale albastre li se prindeau în cearcăne:
peisajele andaluze pe iriși se revărsau în raze
de împlinire- refugiul magului în cerul albastru…!
Din „Aida” ascultau împreună “Marşul triumfal”…
Ritmau cu galaxiile căzute în cerul lor amintirile,
-iubirea lor uitată pe marmore, în celestul bal…!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 