În mine nu e loc de primăvară
În mine nu e loc de primăvară,
Prea multă iarnă-n suflet eu am strâns,
Când soarele zâmbește, pe afară,
La mine, cerul picură de plâns.
În curtea mea nu înfloresc copacii,
Au crengile uscate, din trecut,
Și nici cocorii nu mai vin, săracii,
Căci drumul către mine l-au pierdut.
Brândușele nu pot să mai răsară,
Nici ghioceii șansă n-au avut,
Căci gerul aspru bântuie, spre seară,
Și încolțește dorul meu durut.
Mă troienesc doar gânduri nerostite,
Să strig, să fug, n-am unde și nici loc,
Iar visurile mele amorțite,
N-au șansă să-și revină, chiar deloc.
M-am învățat cu iarna, ea cu mine,
Și-adesea ne privim, cu ochii seci,
Iar noua primăvară, chiar de vine,
Ne lasă pe-amândouă triste, reci.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 