Ghiocelul
De sub troiene tăcute se-nalță firul plăpând,
Nu ca semn de sărbătoare, ci din iarnă evadând;
Scoate fruntea către soare să-și arate rostul lui,
Ca o pată de lumină pe obrazul câmpului.
Ghiocelul, alb la față, nu zâmbește, nici nu plânge,
Poartă-n cupa lui de gheață frigul care îl mai strânge;
Știe parcă: orice rază tremură și se destramă,
Și-n adâncul primăverii doarme iarna ca o teamă.
Rămâne firul plăpând, neatins de soarta grea,
Martor al iernii tăcute, sub cerul cel plin de nea;
Fără glas și fără sunet, dar cu demnitate pură,
Purtând lumina tăcută prin zăpada cea obscură.
De-o da Domnul vreme bună și gheața nu-l va mai strânge,
Va culege raze blânde fără lacrimi, fără sânge
Și le-o duce-n lume toate ca un sol de primăvară.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 