Clopoțelul primăverii
Pe cărarea prinsă-n gheață,
Sub omătul alb și greu
O fetiță strânge-n palme
Mugur alb, de viață nou.
Mamă, uite, l-am cules
Dintre frunze și omăt,
E atât de mic, fragil
Ca un vis ținut la piept.
Dacă-l ții aproape, mamă
Iarna n-o să mai revină,
Că-n privirea ta se-aprinde
Cea dintâi, caldă lumină.
Degetele-i sunt aprinse
Ca petalele de mac;
Dar în gândul mamei sale
Se-aprinde un vis pribeag.
Privirea-i dusă departe,
Vântul șuieră cu teamă;
Lacrimile-i curg, tăcute
Adunate-ntr-o icoană.
Buza-i tremură ușor,
Ochii-i bat a tânguire,
Că din gândul ei răsare
Dulce și grea amintire.
Se vede copil, odată,
Cu genunchii plini de cer,
Dăruind același clopot
Mamei ei, cu pas ușor.
Nu mai plange, spune fata;
Ninge doar cu flori de dor,
Ți-am adus un ghiocel
Ca să-l porți ca mărțișor.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 