Lidia Stan

Cuvintele

Cuvintele-s fierbinți
Și-mi clocotesc țărâna
Din mir curg rugăciuni
Ce-mi fac încet cu mâna

Iar din surcele reci
În coajă și-n rășină
Copacul vieții zboară
Uitând de rădăcină

Din roua dimineții
Și dintr-un hârb știrbit
Băut-am apa vieții
Din palme de zenit

Și-n cetini cu zăpadă-n
Arome de lumină
Se tânguie o mierlă
În limba ei divină

Azi printre stele limpezi
Plutesc așa usor
De ger tot mai călită
Am învățat să zbor

Cu iz de ploaie,umed
Încet trecură anii
Și-acum mă-mpovărează
Din greu,ca bolovanii

Iar din neînțelesuri
Țesute de cuvinte
Însemn răbojul vârstei
Pe-aducerea aminte

Căci te-am ținut de mână
într-un vis;atât de strâns!
Pân’ la uitarea-n care
Cuvintele au plâns.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț si

Lasă un comentariu