Mira Mar

Sărutul

Între buzele tale și palma mea,
(Ce întâmplare!)
ca un cânt neștiut se născu
un sărut.
Pătimaș, indecent, jucăuș
se plimbă
când sfios, când tăcut
și coboară
ca un arcuș pe strune
de vioară.
Ochii mei rușinați se ascund
între pleoape
printre gânduri mi se face
iar noapte.
Mă înfior sub dulce suspin,
tremur toată
de parcă acum învăț să iubesc
întâia dată.
Sufletul se preface în rază
de Soare
cred că eu într-o altă viață
eram floare.
Încet, închid palma și prizonier
iau sărutul,
când pe Cer, obosită,apune Luna
fi-voi flutur.
Cu aripi albastre, spre Stele
duc zborul
sălaș îmi va fi Ursa mare
și dorul.
Mă trezesc clopoțind,e un vis,
nu sunt flutur,
surâzând, deschid palma și ce văd
e sărutul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu