Nicoleta Lupu

Visând

Cândva, am fost pădure, desculță printre vânturi,
Vlăstarii fremătând sub boarea arzătoare,
Copilul ploii aspre, pierdută printre gânduri,
Cutreierând neantul la dulcea ta chemare.

Pe poale purtam briza, în adierea frunzei,
Sărutul serii, cald,  îmi mângâia mlădița,
Sub arșița arzândă, purtată-n colțul buzei,
Oceanele secate însuflețeau dorința.

Nutrit-am, în tăcere, tăceri în mii de cânturi,
În patru anotimpuri cu crengile-aplecate,
Atâta dor trimis-ai pădurii fără scuturi,
Să fi fost tu Stejarul, care plângea în noapte?

Când, falnică, spre zare îmi azvârleam privirea,
Spre munți înalți de piatră priveliștea se- ntinde,
Prin brazi stejaru-nalt îmi fredona iubirea,
Verzui în ploaia verii, el creanga îmi cuprinde…

Sub vânt puternic stând, se vor desprinde frunze,
Copacii se îndoaie sub goliciunea serii,
Cu frunza ta crestată atinge-mă pe buze,
Rămas-am goi și reci în agonia verii.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu