Petronel Vizitiu

A mai venit o primăvară, mamă

A mai venit o primăvară, mamă,
Cu pași de aur verde peste sat,
Și-n zare, tremurând parcă de teamă,
Un nor de vise iar s-a întremat.

Din codri iar se-aude șoapta lină,
Cum mugurii desfac tăceri de dor,
Iar vântul poartă-n pala sa divină
Al vremii tainic și mai vechi fior.

A mai venit o primăvară, mamă,
Și teiul iarăși stă să înflorească,
Sub el mai caut umbra ta, o seamă
De pași ce nu mai vor să se ivească.

În pragul casei vechi, cu lut în tindă,
Lumina cade-n amintiri și plânge,
Iar dorul meu, ca iarba ce se-ntinde,
Se leagănă și sufletul mi-l frânge.

Tu unde ești? Ce stea te mai alină
În noaptea largă-a cerului senin?
Ți-e glasul dus pe-o rază de lumină
Ori prins în cânt de înger peregrin?

A mai venit o primăvară, mamă,
Și poate-n cer e-un colț cu primăveri,
Unde surâzi,ca poza într-o ramă,
Și-ți numeri anii duși înspre tăceri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu