Jumătatea mai mare …
Când îți vine vremea, tânăr nesupus,
Îți cauți jumătatea, și la drum pornești,
Fericit, la culme, cânți și chefuiești,
Crezând că întregu-i cum ai presupus.
N-ai gândit vreodată să dai cât primești,
Nici că din voi unul să fie supus,
Cum din jumătăți întregu-i compus,
Jumătăți egale-ai crezut că unești.
După jurământul la preot depus,
Gânduri te apasă și în gol privești
Și-ncepi dup-o vreme, singur să vorbești…
Ea vorbește-ntruna, și te simți expus.
Taci, dar ascultând-o, simți că obosești,
Când tirada-i urcă notele mai sus
Și te-ntreabă, acră : -N-ai nimic de spus !?
Ce impolitețe…! Nu mă urmărești…!?
-Mă gândeam, iubito, dacă dup-apus,
Noaptea care vine, cu lumini cerești,
E egala zilei, cum tu mie-mi ești,
Sau una din ele are un surplus… !?
Că am fi egali… astea sunt povești,
ADN-u-ți spune că ești mai presus
Și fiind femeie, îmi vorbești de sus,
Cu-o singură armă, războaie pornești !
Arma ta e plânsul, cu el m-ai răpus,
Mi-ai prins slăbiciunea și o folosești,
De-ai sau nu, dreptate, tot tu stabilești…
Plânsul tău mă doare, și mă las supus.
Eu îți port în spate păcate lumești,
De când măru’n mână în Rai mi l-ai pus,
Și-au trecut milenii de când m-ai sedus,
Iar finalul este tot cum tu voiești.
Și cu toate astea, te iubesc nespus !
Flori și-o-mbrățișare, te rog, să primești,
Prin hățișul vieții, farul meu, tu ești,
Asta e cărarea… Are numai dus…!!!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 