Constantin Mosor

RĂDĂCINA IUBIRII ALBASTRE

Când timpul se uită  pe gaura cheii,
Copiii lui martie-s abia clasa-a treia,
Dar cui îi mai pasă? E ziua femeii
Și știi ce poți face? Iubește femeia!

Femeia e cântec, e mamă, bunică…
Și câte nu știe să fie femeia?
Căderea pe gânduri tot ea ți-o ridică…
Iar când e nevoie, aprinde scânteia!

Prin trupul femeii trec viețile noastre,
Căci nu-i cu putință să nască bărbatul!
Ea e rădăcina iubirii albastre…
Pe umerii dânsei noi suntem halatul!

Știați că femeia e dragostea clară
Ca zâmbetul clipei în fața oglinzii?
Tu ești  doar arcușul, ea, glas de vioară
Din care se-nfruptă, pe rând, suferinzii!

E ziua femeii! De ce numai una?
Ce, mâine, femeia nu e tot femeie?
Iubiți-o, nu numai când cerul și luna
Se plimbă de mână pe vechea alee!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu