Scările vieții
Urcăm de-a lungul vieții, temerari,
Ne agățăm de vise, mici sau mari,
Creăm, urcând, istorii, habitate,
Lăsând în urmă, poate, nestemate.
Nu ne e frică de urcușul greu,
Iar treptele par scări spre Dumnezeu,
Pășim încrezători, nu zăbovim
Și-ncetinim doar când îmbătrânim.
Puterile ne scad încet, treptat,
Simțim în mâini, picioare,-un tremurat
Pe ochi o ceață albă se așează
Și lumea noastră, parcă, se-ngustează.
La bătrânețe scările ne par
Adevărate pietre de hotar,
Aproape imposibil de trecut
Iar teama ne învăluie, tăcut.
Și, dacă până ieri urcam râzând,
Luând totul cum vine, rând pe rând,
Astăzi, când ne-ndreptăm înspre apus,
Cu teamă, ne gândim la Cel de Sus
Și, în singurătate, ne rugăm
Să nu fim o povară cât mai stăm
Să ducem pe picioare,-n demnitate
Drumul ce duce spre eternitate.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 