Măicuță, plânge cerul
Măicuță, îmi plâng ochii și-nalță rugăciune,
Suntem prea sluți în vorbe, în gânduri și trăiri,
E rost de închinare, e rost de-nțelepciune,
Să construim cărare cu flori, spre mănăstiri.
Azi, frați nu stau la masă și nu-și împart o pâine,
Părinții-și urăsc pruncii, iar fiii, pe părinți,
Mila în astă lume o știe doar un câine,
E vreme de răscruce și-i vom striga pe sfinți.
Fecioară, simt cum pietre fac rană și mă doare
O talpă-nsângerată, iar pasul meu e greu,
Mi-e sete, n-am în traistă merinde…doar o floare,
Dar este ce-am mai scump, e doar sufletul meu.
Măicuță, plânge floarea și-nalță rugăciune,
Cu mir să o sfințești!…Între pământ și cer
E zbor și e cădere, și e deșertăciune,
Mi-e sufletul o floare și n-are temnicer.
În drumul său prin lume să nu fie risipă!…
Măicuță, plânge cerul, mi-e teamă și mi-e frig,
În muguri de cais s-anfiripat o clipă
Și-mi este de ajuns, pe Tine să te strig.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 