Florii
Tu, Doamne al nostru, ești încă pe drum,
În zare sunt nori de furtună, duium,
Asinul tăcut, răbdător, se îndreaptă
Spre poarta de purpură grea, care-așteaptă.
Ce vezi înainte? Ce lași înapoi?
Pe cine te mânii? Ce faci pentru noi?
În stânga și-n dreapta, cu ramuri verzui,
Mulțimea te-așteaptă! În ochii-ți căprui
Se-ntrec porumbei cu aripi de mister,
Se-adună lumina în cerc efemer,
Se simte durere de lacrimă grea,
Că soarta-i știută, e cruntă, e rea…
Acolo,-n cetate, e pizmă, e ură,
Zarafii-s în templu, poporul îndură,
Străinii-n palate petrec în desfrâu,
În case amarul e până la brâu…
Eu, Doamne, genunchiul îndoi cu durere,
Mulțimea aclamă, în piept e tăcere,
Te văd îmbrăcat așa simplu, ca noi,
Ne țin împreună aceleași nevoi.
Tu stai pe asin în picioarele goale,
Dar cerul se-așterne sub tălpile tale,
Covor de lumină cu stropi purpurii,
Un drum către slavă, alai de Florii!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 